vineri, 21 ianuarie 2011

1+1=1

Despre îngenunchere putem vorbi doar în şoaptă sau ... în gând. E doar o poziţie intermediară ... între a te târî şi verticalitate? Sau e urma BunăVoinţei? A te îndoi. Parcă am fi nişte produse la promoţie. Neputinţa şi orgoliul. A atinge pământul şi a privi în sus. A privi în sus cu ochii plecaţi. A fi omul şi desprinderea de om. Miracolul se pare că e posibilitatea noastră fiziologică şi sufletească de a ne îndoi. Îndoirea picioarelor ca gest al umilinţei, al dăruirii, al neputinţei singurătăţii, al nevoii (constrângerii), al iertării, al supunerii. Îndoirea picioarelor şi îndoiala raţiunii. Există oare şi o îndoială a sufletului? Sau doar o îndoire? Sau numai tu?
A-ţi îndoi picioarele în faţa iubirii şi sub Dumnezeu. Căci iubirea nu o poţi întâmpina decât stând în faţa ei ... îngenuncheat. Ca şi cum nu ai putea să o laşi să treacă. Nu o poţi privi decât în ochi. Atunci de ce să nu-l pot privi şi pe Dumnezeu în ochi?! Sus-ul nostru (sau doar al meu) pare a fi foarte jos. L-am terfelit în ţărână.
Prea multă aritmetică. Cu toate astea nu e 2, cum nici tu nu eşti.

O înserare roşie
din volumul  În genunchi şi cu faţa la zid
de Ioan Florin Stanciu

ni se arată o înserare roşie cum n-am mai văzut
pe masa din parc paharele-s pline de ploaie
iar ultimele frunze au încoronat până şi
nebunii de pe tabla de şah

tu te întorci din oraş
mirosind a benzină şi părul tău
lasă prin camere o aureolă albastră
dar aerul a fost deja respirat
şi parinţii s-au scufundat surdo-muţi
în apele amniotice ale telejurnalelor

mâncăm iarăşi singuri ca în luna de miere
şi prin fereastra bucătăriei se văd pescăruşi
virtuali căzând pe oraş ca o ceaţă ...

e târziu?

mai rămâne, printre şanţuri, conducte şi sârme,
doar imaginea unui leu devorat de furnici
(sau poate tramvaiul din celălalt veac şi
trupul însângerat al poetului tânăr, desenat
pe asfalt cu o piatră de var, râcâită din zid)

e mult prea târziu!

- Ai uitat lumina aprinsă în baie, îmi spui
şi adormi susurând.
Oare îndoiala lui Dinu a fost Voroneţul? Să-i fie tărâna uşoară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu