joi, 20 ianuarie 2011

Şir de neputinţe

Oglindă sau despre faptul că tu  nu mai exişti ( eşti ),

Pe când eu am murit
Stau întins lângă tine, cu capul la picioarele tale.
Şi am încercat să-mi ridic inima, dar m-am lovit de glezna ta.
Ochii mi s-au umplut de ziua de ieri şi am auzit greierele iarna.




       Am facut din frunzele primăverii canoe
       Iar din seva lacrimilor mele râu de munte
       Stâncile din albastrul lacului tau s-au ascuns în nisip
       Şi valurile mele reci au ingheţat plaja întrebărilor tale
       Tăcerea a gustat muzica atingerii noastre
       Ne spusesem totul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu