Florin nu ar fi facut-o.
Pentru prima datǎ nu am putut sǎ ridic o agrafǎ din praful strǎzii. Mi-am dat seama cǎ eu le pun acolo!
Când merg cu trenul nu pot sǎ privesc în faţǎ. E un fel de retrostecţie viitoare. Când vǎd groapa din faţa mea mi-o amintesc pe cea anterioarǎ; aşa cǎ ascunzându-mǎ în cea care m-a umplut de noroi cândva, nu am nevoie de incǎlţǎri impermeabile.
“Platon nu e pentru fumǎtori“. Atunci Dumnezeu pentru cine e?
Se aud malurile
Pe peretele stâng al cursului a apǎrut un cap de monstru. … Eu nu spun mai nimic în timp ce trag la vâsle. … Ce roşii îmi sunt palmele! Nici nu aud sângele cum vine. De parcǎ s-a sǎturat de atâta albastru.
- Vezi cǎ prinzi cu vâsla în plasǎ!
Tatǎ de ce vrei sǎ cred cǎ o pot rupe? Sǎ mǎ prefac cǎ nu existǎ? Fie cum vrei tu! Mǎcar atât sǎ-ţi pot da. Priveşte-mǎ cât sunt de fericit!
...
Voi descoperi oare alchimia vieţii?
Când pierzi pe cineva e ca şi când ai trage din ţigare: doar fumul îşi ia zborul! Mai tii minte ţigarea aia pentru care era mereu timp? Azi am fumat-o singur.
Monstrul eram eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu