miercuri, 19 ianuarie 2011

IONESCO: Marie, am aflat care e funcţia costumului ... În teatru, costumul trebuie să unească fondul operei cu exterioritatea ei.
                                                                                       Improvizaţie la Alma

    "Omul este masura tuturor lucrurilor".
                                                                         Protagoras

    Oare ace(a)sta să fie taina "măsurii"?
    Şi totusi lucrurile importante din viaţa noastră sunt de ne-măsurat. Când "o iei de la capat" cine sau ce stabileşte unde sfarşeşte sfârşitul? Întâiul pas al începutului ... ca şi cum ai sugruma gâtul clepsidrei, ca şi cum l-ai dizolva pe ieri în tranşeele dintre voi, iar pământul ţi-ar acoperi doar bucata ... moartă, necompetitivă. Iar măsura ... de neglijat pentru continuarea ... "competiţiei". Restul eşti viu ... începând de azi?! Selecţia ... naturală ... a timpului ... omorât. 


Creeps in this petty pace from day to day
To the last syllable of recorded time,
And all our yesterdays have lighted fools
The way to dusty death. Out, out brief candle.
Life’s but a walking shadow, a poor player
That struts and frets his hour upon the stage,
And then is heard no more. It is a tale
Told by an idiot, full of sound and fury,
Signifying nothing.
                             
                                                                       Shakespeare - Macbeth

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu