Neputinţă

        Au ucis piaţa de flori. Au închis-o în termopan.

" Fiilor, păziţi-vă de idoli. "  I Ioan 5, 21

                                

                                             I

De mult timp nu mai număra paginile pe care le mai avea de citit, iar orele se scurgeau tot mai repede spre disperarea  lui. Încerca să-şi lungească zilele diagonalizând acele pagini, căci era convins că dincolo de paginile acelea nesfârşite se ascundea ceva ce era doar pentru el şi că nimeni niciodată n-ar mai fi putut descoperi dacă el ar fi renunţat, iar totul ar fi fost pierdut. Atunci se aşternea disperarea. Acum era vremea la care trebuia să vină lovitura în uşă şi după care se lăsa noaptea, căci ochii începuseră să-l usture. Deja se gândea la clipa în care se va trezi şi va găsi ca de fiecare dată o altă carte  lângă saltea, ce va avea tot 1416 de pagini şi câteva hărţi, şi va continua ceea ce a început.

Însă nu a fost tot timpul aşa.

Nu mai pot să mă mint! În fiecare zi aş vrea să-ţi spun cât te iubesc! Am vrut să ascund dragostea mea în spatele unor cuvinte neînţelese de nimeni, dar cred că am început să uit că în prezenţa ta nu pot fi decât ... eu. Acum ştiu că în ultima zi a vieţii mele te voi avea în inima mea şi în gândul meu, chiar dacă acea zi nu pot să o înscriu de acum în calendarul inexistenţei mele ( ce va urma ), pentru că nu e clipă în care să nu fii în tăcerea mea. Te simt în fiecare fum de ţigare, în paloarea frunzelor uscate, în rugăciunile fără cuvinte, în mirosul de primăvară, în lumina din zăpadă, la vederea unor degete subţiri, la atingerea unui boboc de trandafir, în sarea din lacrimile mele, în amarul din fiecare dimineaţă, în fiecare scârţâit de tren, în albastrul ochilor de pretutindeni, în fiecare acord de chitară, în moleşeala sângelui, în ploile murdare, în roua de pe firele de iarbă, în gustul de brânză dulce, în zgomotul din bar, în răceala icoanelor din biserici, în clipele în care mă sinucid, în zilele în care viaţa capătă sens... Te strâng cu braţele lor şi te sărut cu buzele lor, căci nu pot fi decât eu, pentru că tu nu poţi fi departe ... eşti în sufletul meu.

Dacă aş fi scris toate astea, declaraţia mea de iubire ar fi luat sfârşit ...